Valea Argovei fără secrete
Motivul pentru care fac aceste dezvăluiri este faptul că vreau ca cei care participă la competiții și se dedică acestui frumos sport să primească cât mai multe informații, mărindu-și șansele către un loc fruntaș în ierarhia spinningului. Astfel, dacă au dăruire și pasiune pot să ne sporească șansele de a câștiga un concurs în străinătate. Până la urmă, asta e și ideea: nu să ne demonstrăm cât suntem noi de buni, ci de a selecta și trimite un lot național valoros la competițiile internaționale.
În acest episod am să vă dau toate detaliile pe care le cunosc despre pista de la Valea Argovei, acolo unde se va ține următoarea etapă din Campionatul Național Neumarkt. Cu riscul de a mă repeta, nu luați sfaturile mele ca pe un element determinant în câștigarea concursului. Totul depinde numai și numai de voi. Țineți cont de recomandările de-a lungul timpului:
■ schimbarea mentalității de pescuit, trecerea de la plăcere și relaxare la un pescuit concentrat, dedicat și focusat ■ disciplină în antrenamente precum și în concurs ■ captarea și selectarea câtor mai multe informații ■ dorința de a câștiga ■ muncă și răbdare susținute
În primul rând, țineți cont că Valea Argovei este o pistă foarte pretențioasă. Șalăul are un comportament poate atipic față de alte piste, datorită faptului că este exploatat sau alergat intensiv de toți pescarii. Cu timpul, și-a creat sisteme proprii de protecție, a găsit zone de hrănire diferite de cele standard, de multe ori schimbând chiar și topologia clasică de pescuit. Vă recomand să mergeți pe locurile clasice, cu praguri abrupte, zone cu nisip sau pietriș, drumuri sufundate, pamânt bătătorit, păduri sau case scufundate, dar să nu evitați și zone care nu vă zic nimic, poate o inspirație de moment sau o « inspirație » dată de sonar. De cele mai multe ori, prezentările șalăilor de aici sunt foarte ușor detectabile. O oprire întinsă a firului sau o ușoară tresărire a acestuia poate fi interpretată drept o prezentare evidentă. Se zice că un pescar bun înțeapă și la prag și la structură, așa încât nu ezitați să înțepați de fiecare dată când simțiți un semnal cât de mic. Pentru Valea Argovei, și nu numai, veți avea nevoie de un sonar performant, care să aibă și GPS. Vă recomand cu căldură un Humminbird 798 cu SI Combo, care are GPS integrat și Side Imaging.
Puteți să-l luați de oriunde, dar aveți grijă la garanție; sunt destul de sensibile și, dacă aveți probleme cu el, ați rămas fără bani. Îl recomand din mai multe puncte de vedere, dar menționez numai două dintre ele, poate cele mai importante: Side Imaging și GPS. Funcția Side Imaging vă permite să vizualizați pe o suprafață laterală mare, paralelă cu suprafața apei, eu reglându-l astfel încât să văd 50 m stânga și dreapta. Gândiți-vă că acest sonar face practic o poză de la nivelul apei, în stânga și în dreapta bărcii, paralel cu suprafața apei, scoțând în evidență orice mică structură sau tipul de substrat. Dacă nu ați avut așa ceva, nici nu vă dați seama ce avantaj enorm aveți pe apă cu acest sonar. Aveți în poza de mai sus un exemplu de cum puteți vedea o zonă cu pietre situate la circa 10 m în stânga bărcii, precum și pragul de la mal, situat la 45 m în stânga bărcii. GPS-ul de pe acest sonar este integrat și are tehnologia WAAS (Wide Area Augmentation System), care asigură o precizie foarte mare la localizarea pe punctele salvate sau pe coordonate introduse de voi, unele chiar din acest articol. Ca să vedeți cât de practic este acest GPS integrat în sonar, vă pot da un exemplu: în prima manșă un coleg de club găsește o zonă cu potențial și vă poate da coordonatele locului respectiv. Când vei intra pe acel sector nu faci altceva decât să introduci coordonatele și să te poziționezi cât mai repede și mai precis.
Sectorul 1
Statistic, este sectorul cel mai greu și cu cele mai slabe prezentări. Ca să vă faceți o idee, în 2008 m-am antrenat pe Valea Argovei aproape 10 săptămâni la rând, weekend de weekend. În primele două săptămâni, am pescuit pe sectoarele 2 și 3, restul de 7-8 săptămâni pe sectorul 1. În timpul concursului, tot pe sectorul 1 n-am prins niciun pește, catalogata drept gherla, în limbaj de competitie.
Pe punctul 1 veți găsi o zonă cu praguri și plauri scufundați pe o apă de 4 – 5 m. Stați în special cu spatele către locul de campare, pescuind în fața voastră, precum și la 45 grade, ținta către punctul 10. Pe punctul 3 veți găsi în fața voastră o insulă. Din poziția pe care vă aflați nu există un prag accentuat, dar are fundul tare pe apa adâncă. Pe punctul 4, cu spatele către locul de campare, veți avea în față o insulă de stuf destul de măricică. Căutați să lansați către colțul din dreapta al insulei, cât mai aproape de aceasta. Locul 5 este pe o zonă cu apă adâncă de 6 – 8 m, mai precis un canal care se continuă din punctul F (prag). Veți avea un prag abrupt către insula de stuf pe care merită încercat, dar vă recomand să încercați și direct în acel canal. Pe punctul 6 stați cu spatele către punctul C, cu fața către punctul B. Veți da de un drum scufundat, care pleacă din dreapta voastră către jumătatea distanței dintre punctul 8 și punctul B. Pe punctul 7 insistați către colțul limitei de sector din dreapta (cu spatele la campare). Este o zonă cu praguri unde se formează un curent la îngustarea către canal. Perpendicular pe linia imaginară a limitei de sector aveți în apă un stâlp scufundat (găsit cu sonarul). Dacă îl veți găsi n-ar fi exclus să găsiți și ceva șalăi acolo. În punctul 8 e o structură care merită și ea testată. La punctul 9 aveți pragul de la mal, iar în cele două puncte 10 aveți o zonă foarte bună, cu praguri mici, dar suficient cât să țină ceva pește. Aici am prins șalăi chiar și de pe mal. Practic, a fost un loc pe care l-am descoperit după ce am văzut un localnic care pescuia de pe mal. În zona punctului A aveți o plajă cu apă mică și nisip, unde Ciprian Diaconu a câștigat manșa în 2008, când eu am dat blank pe sectorul respectiv. Insistați cu încredere, abordând o strategie de apă mică (detaliată mai jos).
Locul B este poate unul dintre cele mai bune locuri din acestă zonă, dar care trebuie abordat diferit: cum stați cu spatele către locul de campare, coborâți în trepte în fața voastră. Toate acestea trebuie abordate pe urcare, cu o recuperare continuă și stopuri scurte. Locul C este o zonă cu apă adâncă direct din mal, dar este un loc care ține pește mai mult toamna. D-ul este poziționat într-un golf, la distanță de mal, unde nu este exclus să găsiți ceva șalăi, de multe ori la limita punctabilă. Asa cum figurează și în desen, locul E este un prag, mai precis un dig vechi care poate ține pește. Eu nu am prins acolo, dar am văzut concurenți la antrenamente care au prins. Punctul F are în perimetru un prag pe apă foarte adâncă, poate cea mai adâncă din acea zonă. În zona punctului G pescuiți cu fața către insulă, veți găsi o zonă cu ștepi dispersați, în care am găsit deseori șalăi.
Sectorul 2
Acesta cuprinde o serie de locuri cu potențial ridicat, de aceea nici nu aveți foarte multe locuri marcate pe hartă. Avem în primul rând „drumul” (A), care reprezinta un loc foarte cunoscut și foarte productiv. Vă sfătuiesc să vă poziționati pe cât posibil chiar deasupra acestuia, pescuind și direct pe el, dar și pe urcare, perpendicular pe acesta. Va fi foarte aglomerat, dar dacă prindeți un loc la „tribuna 0” nu veți regreta. Al doilea loc cu potențial îl reprezintă cel marcat cu coordonate GPS. Acolo au fost case odată, acum au rămas numai zidurile, uneori vizibile când este apa scăzută. Pescuiți către insulă, pe apă mică și în paralel cu linia de demarcare a sectorului, cu spatele către „drum”. Explorați nu numai poziția marcată, ci și zonele învecinate, încercând și pragurile mai depărtate sau zonele cu nisip pe care le veți găsi în apropiere. În punctul B veți găsi mai mult biban, dar spre seară sunt atrași și șalăi în acest loc.
Este o zonă cu pietre mari, fund tare și nisip, un loc ideal pentru răpitori în general. Punctul C l-am denumit „la cuptor” deoarece acolo chiar a fost un cuptor de pământ pentru arderea cărămizilor. Este un loc pe care l-am aflat de la Sandu, mâna dreaptă a lui Liviu Tomoioagă. Foarte productiv în anumite momente, având o structură tare, cu denivelări sau gropi puțin adânci. În punctul D se află un canal, la mijlocul distanței dintre mal și insulă. Acesta începe chiar din punctul marcat și continuă către Gurbănești, până aproape de colțul insulei. Este o zonă cu apă destul de adâncă, 4 – 5 m, cu un prag destul de evident pe ambele margini. După ce l-ați găsit, poziționați-vă de o parte sau de cealaltă a canalului, perpendicular sau într-un unghi de 45 grade, în funcție de soare și de vânt. Punctul E, „ruptura”, se află chiar în dreptul unui mal rupt, puteți să-l remarcați de departe. La baza rupturii este un prag foarte abrupt, unde veți găsi șalăi grupați. În punctul F, „gropanul”, aveți o groapă la câțiva metri de mal. Puteți chiar să vedeți acest lucru și din configurația malului. Este o zonă care, conform topologiei, este ideală de șalău, cu prag abrupt și cu fundul tare. Punctul H, „piticu”, este un loc unde n-am pescuit de prea multe ori, dar care este vizitat de multă lume, și unde, de obicei, se prinde foarte bine. Aveți în apă niște structuri de piatră, combinate cu pământ tare. Încercați cu shaduri mari și gramaje nu foarte grele. Dacă lestați cu 7 – 9 grame, ajungeți repede la fund dar agățați frecvent. Vă recomand să tatonați terenul cu gramaje mai mici, iar dacă aveți prezentări identificați traseul unde nu agață și treceți pe gramaje mai mari. Locul I este o zonă cu apă mică, unde Mircea Ciobanu a reușit să puncteze cu 11 pești anul trecut. A câștigat și manșa, eu fiind al doilea, cu 9 șalăi punctabili.
Sectorul 3
Are o particularitate interesantă: concentrează locurile bune către capătul sectorului. Începând de la punctul A, veți găsi un prag perpendicular pe mal, la circa 30 m de acesta. Aici am reușit să punctez în concurs, în special între ape, folosind jig-uri de 3 – 4 grame și shaduri mari, 9 – 12 cm. În punctele B veți găsi pe fundul apei o zonă destul de mare cu ștepi, în care pot pescui simultan cel puțin 4 concurenți. Este un loc extrem de productiv, în anumite cazuri. La punctul C, „platoul”, aveți o trecere de la 4 – 5 m către 2 m printr-un prag foarte evident. Încercați nu numai de pe apă mică spre apă mare, ci și invers. La plopi (punctul D), se află un prag la circa 10 m de mal, și un loc foarte bun de biban, dar câteodată ține și șalău, datorită curenților formați. Punctul E este situat pe o zonă de ștepi paraleli cu malul, pe o fâșie nu foarte lată dar destul de lungă, circa 15 m. La punctul F aveți un prag la distanță destul de mică față de mal, 20 – 25 m. Încercați să vă poziționați la 45 grade față de stație și să aruncați către prag. Pe punctul G, chiar în dreptul stației, aveți niște structuri de beton sub apă, care, de multe ori, țin șalău. Folosiți cu încredere offset și plumbi tungsten de 3 – 5 grame cu shaduri BTS sau Yamamoto mari, 10 – 12 cm. Atacurile vor fi pe măsură! Punctul H l-am descoperit la antrenamente și am observat că ține șalău în special când sunt valuri mari. Punctul I vă recomand să-l abordați cu spatele către stație și să aruncați către colțul din dreapta al acelei limbi de pământ. La circa 20 m de mal veți găsi un prag interesant. Mutându-ne către zona din dreapta a sectorului, la punctul J veți găsi un prag care ține până aproape de punctul M, plecând de la 20 m de punctul J, distanțându-se de mal către punctul L, și apropiindu-se din nou de mal către punctul M. În aceea zonă încercați și la punctul K, acolo am reușit să prind nu mai puțin de 6 șalăi la concursul din 2007. În punctul N se află o groapă destul de aproape de mal, nu foarte adâncă și nici foarte lată, de aproximativ la 6 x 6 m, cu o diferență de nivel de 20 cm și cu fund tare, testați-o cu încredere. Punctul O, „sub sat”, este un loc foarte bun care ține de multe ori șalăi punctabili.
În încheiere, am să vă descriu cum văd eu împărțite categoriile de pescari de șalău, pozitionați față de ansamblul (lansetă, mulinetă, nălucă, fir) care îi desparte de acest magnific pește:
■ în prima categorie se află cei pe care i-am numit „la mulinetă”: sunt cei care pescuiesc uitându-se pe cer, după păsărele....chiar și în timpul concursului. Dacă îi ia șalăul de mână cu tot cu băț, au punctat și ei, altfel nu ■ a doua categorie este reprezentată de cei care se uită pe fir încă de la primul lanseu, așteptând fiecare mișcare sau tresarire pentru a înțepa. De multe ori chiar le iese bine. ■ în a treia categorie se află pescarii care se identifică cu tot ansamblul, poziționându-se la capătul liniei, cabrați, în legătură directă cu năluca. Își închipuie fiecare mișcare a nălucii în apă, fiecare tip de substrat atins de bila de plumb. Simt până și vibrațiile mișcării șalăului în apă urmărind năluca. Dacă o mișcare atipică perturbă simțurile acestora, să vă așteptați la o fandare ca de scrimă, care rupe liniștea bălții într-un șuier. Fiți siguri că „negresa” (jig-ul) va pătrunde atât de adânc în maxilarul dințosului încât acesta va ajunge fără îndoială pe fișa de concurs. Sunt cei pe care îi vedeți, nu întâmplător, printre primii 10 pescari din clasament în fiecare an.
Gândiți-vă și voi unde vă poziționați și mai discutam. Până atunci, fir întins pe Valea Argovei, și nu uitați: rămâneți la festivitatea de premiere, indiferent de locul ocupat la finalul concursului. E o dovadă de respect față de ceilalți concurenți, de organizatori și față de voi înșivă.
P.S. Dacă vrei să primești pe email când public următorul articol, abonează-te aici book.com/lucian.gyorg